File de poveste

luni, 25 noiembrie 2013

Un articol de aur scris de o mama care si-a gasit instinctul.




        "Niciodată nu mi-am imaginat că-i atât de simplu sa creşti un copil. Aşa de uşor să fii mamă. Eram îndoctrinata şi de aia vedeam totul cu oarece groază. Că asta-ţi face sistemul, te umple de false informaţii, de frici şi de panică, că nu ştii să naşti, că nu ştii să împingi, că poate n-o să ai lapte, că copilul o să aibă colici, că bebeluşul se naşte un fel de terorist ş că trebuie să-l pui la respect din prima zi şi să-i arăţi limitele, că va vrea numai în braţe, că va fi un copil dependent dacă-l ţii mult timp cu tine, că nu-l mai dai jos din patul tău nici când se face de majorat dacă-i permiţi să te “manipuleze” şi-l iei să doarmă lângă tine, că-ţi va fura intimitate, că nu vei mai avea timp de nimic dacă nu-i faci program, că ţi se va urca în cap de surescitare daca nu-l culci din două în două ore, etc.
        Deci sistemul te sperie bine de tot când te face să crezi numai bazaconii şi-apoi îţi vinde soluţiile: laptele praf, biberoanele, suzetele, balansoarele care imita legănatul în braţe al mamei, pătuţuri, casetofoane cu zgomote “albe” ca să poată adormi bebeluşul, sisteme de supraveghere de la distanţă (de la cât mai mare distanţă, dacă se poate, că am auzit că există acum sisteme ce transmit până la câţiva kilometri, copilul doarme-n camera lui iar părintele pleacă la cumpărături, cu staţia de recepţie, fireşte).
        Înainte să fiu însărcinată eram praf. De-o ignoranţă vecină cu prostia. N-am ajuns să cumpăr cărţi care dau reguli peste reguli pentru cum să-ţi creşti, să-ţi educi, să-ţi înveţi sau să-ţi culci copilul, dar nu eram departe de asta. Citeam astfel de articole pe net, pe site-uri de părinţi şi bebici sau pe bloguri de mame. Când găseam vreun articol în care mămica respectiva spunea care-s paşii de urmat pentru a-i face program de somn copilului ziceam “uite, pe asta n-o ştiam, bine că am dat de mămica asta care dă sfaturi”. Şi oarecum mă îngrozeam de situaţia prezentată, în genul “băi ce greu e să ai copil, uite câte trebuie să faci ca să-l adormi!”.


        Şi când am aflat c-o să avem un copilaş, automat m-am gândit la pătuţ. Că aşa se ştie, nu? Copilul când vine pe lume trebuie să stea la locul lui, in patul lui, eventual în camera lui. Ca dfresă nu se înveţe prost: Ca să nu se înveţe dependent. Ca să nu deranjeze intimitatea şi viaţa părinţilor, mai au şi ei o viaţă, nu? Dar nu am rămas în ignoranţa în care mă scăldam, cel puţin nu în privinţa asta. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am dat, tot pe net, şi de altfel de mame, destupate la minte, mame care gândesc singure, care ascultă de copil, de “vocea” naturii şi de instinctele lor lor materne (prăfuite, ruginite, uitate adânc, dar le mai avem încă). Am păşit, astfel, într-o normalitate pe care nu mi-o imaginam că există. Şi când am descoperit adevărul despre naşterea şi creşterea copiilor şi alăptare şi dormit împreună am rămas paf. Adică, uite bă ce simplu este, uite şi aia, uite şi aialaltă, de ce nimeni nu ţi le spune?
        Pentru că nu există niciun interes FINANCIAR din partea societăţii de consum, care-i bazată pe CONSUM, să le spună oamenilor că se poate să-şi crească copiii şi fără să cumpere lucruri. A vorbi despre asta în mass-media şi a-i învăţa pe oameni să-şi asculte instinctele şi să-ţi crească copiii fără reguli, cu empatie, ataşament şi iubire e echivalent cu falimentul. Falimentul companiilor de produs cărucioare, celor de lapte praf şi toate produsele auxiliare ce derivă de aici (biberoane, tetine, sterilizatoare, suzete, etc), a celor ce fac pătuţuri şi mobilă pentru camera bebeluşului, a companiilor de jucării, a celor de scutece şi a produselor de îngrijire a pielii de bebeluş, etc. Faliment total al industriei de puericultură.
        Şi cum asta ne-a învăţat societatea, că trebuie să cheltuim când vine un copil pe lume, asta facem. Şi cumpărăm de toate, că doar aşa putem să ne descurcăm cu noul job, ăsta de părinte, nu? E oarecum ruşinos să spui că nu cheltui cu bebeluşul. Îţi sar reprezentanţii fideli ai societăţii de consum în cap, că nenorocitule, ţie îti cumperi lucruri, îţi iei telefon nou, tabletă, mac book, cizme, genţi, paltoane şi maşini, da’ copilului nimic, egoistule, zgârcitule. De parcă bonurile de cumpărături, nota de plată şi banii cheltuiţi te fac un părinte mai bun.
        Iar în acest context, când tuturor le e oarecum frică de toţi ceilalţi, fraţii lor întru această societate, le e teamă de judecata aspră şi nemiloasă a celorlalte mame, s-a uitat de natură şi de instincte. E văzută ca ceva firesc o imagine cu un copil dormind în cărucior, cu suzeta în gură, dar când, în acelaşi context (pe stradă, în parc, la cumpărături sau pe facebook) imaginea este a unui copil la mă-sa-n braţe cu ţâţa-n gură, oamenii întorc jenaţi capul. Într-un caz mai fericit, că privirile urâte şi remarcile contrariate, răutăcioase şi chiar duşmănoase amintesc de inchiziţie. Asta e produsul spălării pe creiere. Suntem acolo unde ne-au vrut cei care câştigă bani de pe ignoranţa şi ura noastră. Când noi am ajuns să vedem ca erotic actul firesc, natural şi ancestral de a alăpta un copil, aşa suntem: spălaţi pe creier. Ba mai mult, suntem învrăjbiţi unii împotriva altora tot pentru acelaşi scop, al consumului. Repet, ne e teamă să nu fim ridiculizaţi şi judecaţi de ceilalţi. Ne e teamă de ce va crede “lumea”. Ne e teamă de ce va spune “lumea” despre noi. Sistemul în care trăim a fost creat perfect. Noi suntem proprii noştri temniceri. Ne supraveghem unii pe alţii şi frica de părerea lumii ne opreşte să gândim şi să trăim liber.
        După imaginile-emblemă ale bebeluşului biberonul, suzeta şi scutecul, vine pătuţul. E de diferite feluri şi din diverse materiale, dar caracteristica principală e că-i un pătuţ de-o singură persoană. Şi când vezi peste tot, în reviste, în filme, în reclame, etc., copii mici zâmbind fericiţi din spatele zăbrelelor patului lor de om mic, asta-ţi rămâne gravat în creier. Că aşa e normal, aşa e bine, aşa e ideal. Copilul se naşte şi, automat, trebuie să-i faci rost de pătuţ, fie că-l cumperi, fie că-l împrumuţi. Iar dacă auzi că cineva doarme cu copilul în pat, te gândeşti la una din următoarele: or fi săraci, n-au avut bani de pătuţ; or fi zgârciţi sau nu-şi doreau copilul, aşa că nu cheltuie pe curul lui; sunt nişte părinţi slabi, au căzut în plasa plânsetelor de manipulare ale copilului, vai de capul lor, nu văd cum o să-l mai dezveţe să doarmă cu ei; or fi hipioţi d’ăia ce fac totul la comun, libertini, sălbatici…
        Soră-mea, spre exemplu, s-a mirat teribil când a văzut la tv pe nu-ştiu ce mare femeie, bogată şi alte alea, care spunea că ei dorm în acelaşi pat. Ea, soţul, copilul mai mare (de vreo 4 ani) şi bebeluşul. “Uite, copii lor dorm cu ei, n-au camere separate, n-au nici măcar pătuţuri, şi sunt bogaţi!”. Această gândire e tot o urmare firească a îndoctrinării. Am fost învăţaţi să asociem naşterea acasă cu şatra de ţigani sau cu famiile sărace din satele uitate de lume. La fel, am fost învăţaţi să asociem dormitul părinţilor împreună cu copiii cu sărăcia şi lipsa de educaţie. Am fost inoculaţi cu ideea că fericirea creşte în raport direct proporţional cu bunăstarea materială. Şi ni s-a băgat foarte bine în cap că naşterea şi creşterea unui copil costă bani. De aici şi creşterea alarmantă a avorturilor, “n-am cu ce să-l cresc, n-am posibilităţi să-i ofer viaţa pe care o merită un copil” – dar asta e altă discuţie. Ai un trup sănătos, ai o minte întreagă cu care să judeci singur, ai o inima de dăruit şi ţâţe cu care să-i dai lapte? Atunci nu-ţi mai trebuie nimic altceva (nu, nu-mi port copilul dezbrăcat, dar nu hainuţele-s cheltuielile de care se sperie oamenii).
        Cam asta e. Femeia a uitat că poate să nască, că de născut, corpul ei încă ştie şi fără ca ea să aibă habar de ce face (zilele trecute a născut acasă, în nordul insulei, o tânără de 24 de ani, travaliul a fost rapid şi scurt şi ambulanţa a ajuns târziu, canarioata era înspăimântată, nu avea niciun fel de pregătire psihică prealabilă, ceva de genul “sunt sănătoasă, sunt puternică, sunt femeie, femeia a născut pui vii de când istoria, pot să fac şi eu asta”, dar a născut, ea a fost bine după naştere, copilul – de asemenea).
        Femeia a uitat că alăptarea e calea naturii de a hrăni şi creşte un pui. Femeia a uitat că omul este cel mai dezvoltat mamifer şi că toate mamiferele îşi alăptează puii din secunda unu de viaţă până când înţărcarea are loc în mod firesc, natural, fără traume, plânsete ori constrângere.
        Femeia a uitat că copilul trebuie să crească în cuib, iar cuib înseamna acolo unde sunt mama şi tata. Peste tot în natură puii dorm la pieptul mamei. Nu în grota, scorbura, tufişul de lângă. Cuibul omului nu-i doar casa sub al cărui acoperiş trăieşte. Cuibul omului, la nivelul lui cel mai intim şi mai fundamental, este patul.
        Şi cum femeia a uitat să fie mamă, ea lasă pe alţii să-i spună ce trebuie să facă. Mama asta spălată pe creier, confuză şi plină de prejudecăţi, este nesigură pe ea, crede ce i se dă şi nu pune la îndoială. De aia peste tot, pe unde ajung sau unde deschid un mail sau un mesaj, sunt mame cu liste şi bebeluşi cu program. Mama cumpără aia şi-aialaltă, bebe mănâncă din trei în trei ore şi doarme din două-n două. A, al tău nu doarme la două ore? Defect. TREBUIE să-i faci program de somn, da’ nu aşa, înainte de prânz, la amiază şi noaptea. Nu, nu cum vrea el. Nu când e obosit el. Nu când el dă semnale că-i e somn. Nu, nu. Ci cum spune cartea, iar cartea spune din două în două ore.
        Am tot auzit că nu suntem la fel, că nici bebeluşii noştri nu sunt la fel unii cu alţii, că ce merge la unii la alţii nu se potriveşte. O fi, nu zic că nu. Dar cred cu tărie că toţi, absolut toţi bebeluşii, îşi doresc să-şi simtă mama lângă ei. Iar dacă mama e acolo, dormitul nu e altceva decât satisfacerea unei simple nevoi fiziologice. Nimic mai mult. Nicio altă regulă-n plus.
        Îi citeam lui Seb zilele trecute un articol de pe un blog de mămică. Alt articol cu sfaturi dintr-ălea autosuficiente cu ce să faceţi şi ce să nu faceţi ca bebeluşul să doarmă. Iar ce-a zis Seb m-a dat pe spate, de parcă era prima dată când auzeam asta. “Ce atâtea reguli pe mamele ăstea? Eu dac-aş avea o ţâţă n-aş avea nevoie de nimic altceva!”
        Aşa este. Ţâţa e cel mai bun tranchilizant pentru un bebeluş, cel mai bun somnifer (dar în cel mai bun şi natural sens cu putinţă). Problema apare când mama e învăţată de societate că trebuie să-şi uite instinctele şi să-şi înveţe copilul să adoarmă singur. Fără ţâţă. Fără atingerea mamei. Şi asta se perpetuează în imensa masă de informaţie falsă ce circulă pe bet, pe bloguri şi pe site-uri de mainstream. Copilul trebuie dresat, trebuie “educat”. Trebuie să înveţe să adoarmă singur, să continue să doarmă singur chiar şi când se trezeşte scâncind, trebuie lăsat să se liniştească singur. Dumnezeule, voi, mamelor care recomandaţi asta, vă auziţi? Ia scoteţi-vă puţin capul ăla bine înfipt în curul sistemului şi uitaţi-vă la voi! Vouă v-ar plăcea să “vă liniştiţi singure” în timp ce dragostea vieţii voastre e la câţiva metri distanţă? V-ar plăcea să nu fiţi luate în braţe când scânciţi? Aaaa, voi nu scânciţi?! Păi normal, voi ştiţi a vorbi, dar bebeluşii nu încă.
        Şi pentru că informaţia ce pluteşte peste tot este covârşitoare iar mamele sunt confuze, şi eu primesc mailuri la fel de confuze de la mame care parcă ştiu cum trebuie să facă să le fie bine lor şi copiilor lor, dar “uite, acolo spune aşa, ce să fac?” şi asta interfereaza cu instinctele şi bunul lor simţ. Şi apare şi inevitabila întrebare “tu cum faci cu Yago?”
        Natura nu ne-a dat ţâţe pentru amor, sex şi filme porno. Ci pentru a ne hrăni copiii, pentru a-i linişti, pentru a le transmite încrederea şi iubirea noastră, pentru a-i încălzi (contactul piele-pe-piele din timpul alăptării e cel mai bun “reglator” de temperatură), pentru a le da siguranţă în binele din lume si consolare în urma zecilor de frustrări ce apar în ziua unui bebeluş mic, ce nu ştie a cuvânta sau a merge sau multe altele.
        Deci, mamelor, folosiţi-vă ţâţele. Mult. Nu le daţi cu porţia şi cu ruşine. Daţi-le cu încredere şi cu iubire, nu vă opuneţi naturii şi nu reinventaţi roata. Roata cea mai perfectă şi mai funcţională vă stă în sutien. Faceţi abuz de ţăţe, abuz de alăptare, este singurul abuz care face bine. Ţineţi minte. Tot restul este marketing. Uitaţi tot ce credeaţi că-i bine, uitaţi reţinerile pe care le aveţi când copilul se trezeşte şi începe scâncind căutarea voastră. Uitaţi că cineva vă spune că trebuie să staţi la distanţă şi să-l observaţi doar, aşteptând să adoarmă la loc, singur-singurel. Luaţi-l în braţe, daţi-i ţâţă şi culcaţi-vă împreună, în acelaşi pat. Un copil care adoarme la ţâţă e un copil mai fericit şi mai liniştit. Nu o spun doar eu, culmea, în societatea incredulă de azi a fost nevoie de studii care să le asigure pe mame că da, cu ţăţa copilul creşte mai bine, mai sănătos fizic, emoţional şi psihic.
        Fireşte, când copilul doarme în pătuţul lui, deja e o mare barieră în calea naturii, în calea miracolului ŢÂŢEI. Că el, micuţul, dă să caute pe mama, aşa, în starea aia de nici somn, dar nici treaz-treaz, şi mama gândeşte că mai rău îi va face dacă-l va ridica din patul lui şi-l va lua în braţe (la ţâţă sau la ne-ţâţă), că-l va trezi de tot. Ea, în patul lui mic nu se poate băga, ca să-l cuprindă cu un braţ şi să-i dea sân ca să-l adoarmă la loc. Aşa că spune că cea mai bună soluţie (pentru copil, fireşte, că facem tot ce facem doar pentru binele copilului, nu pentru al nostru, că toţi suntem nişte altruişti) e să-l lase pe bebe să se liniştească singur. Îl lasă azi, îl lasă mâine, până copilul înţelege că nu vine nimeni să-l ia în braţe şi să-i ofere puţină mângâiere fizică şi n-are încotro decât să se culce la loc. Yago, dacă nu mă găseşte atunci când mă caută, în semi-somn, şi nici nu apar în câteva secunde (dacă nu dormeam şi eu, în acelaşi moment, şi nu eram deja în pat), se trezeşte de-a binelea şi începe să plângă. UNDE E ŢÂŢA?! E dependent de ţâţă? Da, este. Dar aşa trebuie să fie, aşa e normal să fie, e un pui mic, în creştere, ţâţa este o constantă a vieţii lui de bebeluş.
        Nu mai priviţi copilul ca pe un animal de companie care trebuie dresat. Si, apropo, ce-i cu mania asta a oamenilor să-şi dreseze câinele? Ok, nu are nimeni nevoie de un cacat de câine în mijlocul sufrageriei, dar câinele va înţelege singur, cu răbdare, dragoste şi plimbări multe-n natură unde trebuie să-şi facă nevoile. În rest, comenzile alea pentru “aport”, “jos”, “sus”, “stai” de ajung aproape la “respiră”, “trăieşte”, “mori” sunt doar pentru distraţia “stăpânului”. Un câine fericit nu-i un câine dresat. Un câine dresat este un câine care trăieşte să-şi bucure “stăpânul”, un câine ce primeşte recompense când este “bun” şi este pedepsit când este “rău”. Când privim aşa animalele e uşor să cădem în capcana asa şi să ne tratăm astfel şi copiii.
        Aşadar, copilul nu are nevoie de dresaj. Nici de program. Va adormi când îi este somn, dacă mama e lângă el, dacă ţâţa e prezentă. Şi va avea un somn liniştit şi o creştere armonioasă. De ce anume vă e frică? Că n-o să poată să adoarmă singur când se face mai mare? Că ajunge la liceu şi doarme tot cu părinţii şi tot la ţâţă? Că se însoară şi mai vine acasă la mama la o porţie de lapte de la ţâţă? Astea sunt toate doar nişte glume bune pe care mulţi le iau drept bau-bau. Aşa cum orice pui îşi declară, încet-încet independenţa, şi puiul de om, copilul, va vrea la un moment dat să doarmă singur, în patul lui sau în camera lui. Şi se va desprinde, în ritmul lui, de ţâţă şi de obiceiurile de bebeluş. În niciun caz nu trebuie forţat, desprinderea asta de cuibul părintesc trebuie să fie iniţiativa lui. A pune astfel de probleme când se vorbeşte despre alăptare prelungită, dormit împreună cu copilul şi purtatul lui în braţe mult timp este la fel cu a pune carul înaintea boilor. Fă asta, experimentează asta, trăieşte şi creşte-ţi copilul mai instinctual. Eliberează-te de frici şi nu te mai preocupa pentru ce va aduce viitorul. Când viitorul va fi prezent, vei vedea atunci cum te descurci şi vei înţelege că te preocupai degeaba că nici n-aveai măcar motiv de îngrijorare.
Yago are un an de zile şi încă adoarme la ţâţă. E normal. E bine şi e frumos. Adoarme şi fără mine, în braţele lui Seb, în port-bebe, la plimbare, când este obosit. În rest, doar la ţâţă. Nici n-am încercat altfel. De ce să încerc? Care-i rostul să înveţi copilul să  adoarmă fără ţâţă? Ca să pierzi timp şi să consumi nervi? Ca să-l înveţi să adoarmă pe muzică? Nu-i nimic rău în a-i cânta şi a-i spune poveşti copilului, dar asta nu exclude alăptatul. Şi nici nu-l întrece. Am observat la Yago că niciun cântec din lume şi nicio poveste nu-l fac să doarmă dacă lui nu-i e somn. Şi nici ţâţa. Când îl pun la culcare, ca mi se pare mie că-i e somn că se scarpina la ochi sau casca sau alte semne, suge ce suge iar daca nu-i e somn, se desprinde de ţâţă, se ridica-n cur, se urcă peste mine şi coboară din pat, la treburile lui.
Dacă-i de somn, adoarme cu sânul în gură în orice poziţie îl ţin prin casă, pe canapea, pe măsuta din living, pe gresia de pe terasă sau pe nisipul de pe plajă, nu trebuie să fim în pat. Rar ajunge să fie atât de suprasolicitat de tot ce i se întâmplă peste zi, suprastimulat şi sure]=\scitat încât să nu poată să adoarmă, iar atunci e suficientă o plimbare pe afară. În port-bebe, cu ţâţa-n gură, chiar şi cu cele mai interesante păsări prin copaci şi cele mai colorate containere de reciclat în peisaj (care sunt pasiunea vieţii lui de bebeluş), se linişteşte rapid şi adoarme în 10-15 minute. Acasă doar facem transferul în pat, semi-conştient mai suge puţin lăptic, apoi îi cade sfârcul din guriţă şi asta e. Doarme profund.
        Când dă semne că se trezeşte, că se foieşte, caută ţâţa sau se rostogoleşte în pat, îi dau, din nou, ţâţă. De încă se foieşte şi nu adoarme la loc în câteva minute de supt, e pişu, cu singuranţă. Aşa că îl iau în braţe, îl duc la chiuvetă, îi dau pantalonaşii în vine şi aştept să facă. Face în 99% din cazuri. De cele mai multe ori, fără să plângă sau să deschidă ochii. Îl spăl la puţulică cu apă, îl şterg cu prosopul, îi trag pantalonii pe cur şi ne întoarcem în pat. Eu lângă el şi el cu ţâţa-n gură. Unde el adoarme rapid în 100% din cazuri. Totul se petrece pe întuneric, nu aprind niciun bec, e suficientă lumina ce pătrunde firav pe fereastrele din living şi din baie.
        Unii copii nu fac deloc pişu în timpul nopţii. Alţii fac. Unul din motivele pentru care se trezesc bebeluşii-n toiul nopţii e pentru că ori vor să facă, ori tocmai au făcut. Multe drame, multe plânsete, mulţi nervi şi multe nopţi nedormite ar fi scutite dacă părinţii ar înţelege nevoile fiziologice ale copiilor. Ori părinţii se sperie de bebeluşi, îi tratează ca pe porţelanuri sau ca pe animale de companie. Nu vor să le schimbe scutecul în mijlocul nopţii de frică să nu-i trezească. Normal, când priveşti problema somnului la bebeluş ca pe o sarcină, ca pe o problemă de rezolvat, ca pe o schemă, ca pe un plan, ca pe un program militar, ţi-e frică şi de umbra ta, mergi pe vârfuri şi-l laşi şi ud la cur. Tocmai de teama coşmarului, doar nu vrei s-o iei de la capăt cu toate regulile şi ritualul de somn care îţi mănânca şi timp şi nervi?
        În timpul nopţii se trezeşte de vreo câteva ori. Poate fi de trei, patru, cinci sau şase ori. Adoarme la loc în mai puţin de 5 minute. În timpul zilei doarme o dată sau de două ori. Somnul ăla durează o oră sau două dar poate să doarmă şi trei sau patru. Timp în care se trezeşte de vreo două ori, căutând ţâţa. Ţâţa vine, somnul este reluat (daca e de pişu, se întâmplă procedura de pişu, urmată de ţâţă şi-apoi somn). Sunt şi zile în care nu doarme deloc de zi. Nu ne dăm peste cap să-l adormim. Ci ne dăm după el, după cum vrea el să facă programul zilei respective.
        Viaţa e mult mai simplă fără planuri, fără orar de alăptare, program de masă, program de somn, schemă de diversificare. Toate ăstea par că aduc ordine în dezordine, dar nu fac decât să pună o tonă de stres pe părinţi şi pe copil, îi fac să uite să asculte de ce simt şi-i înstrăinează şi mai mult de instinctul care şade în oricare dintre noi.
        Nu zic nimănui, în parte, ce să facă, deşi aşa sfătoasă par… Fiecare îşi alege cum să trăiască şi cum să-şi crească copiii. Sfaturile sunt doar pentru cei care-mi pun întrebări, care-mi cer părerea si care vor să afle cum anume văd eu situaţia. Nu, nu sunt un guru şi nici nu vreau să fiu. Sunt doar o mamă care şi-a găsit instinctul. "

vineri, 22 noiembrie 2013

Aproape, tot mai aproape !





       Draga mea fetita, ne apropiem de saptamana 34 de sarcina ! Exceptand durerile de oase, arsurile stomacale si insomniile ocazionale, ma simt foarte bine !  Abia astept sa ne intalnim, dar te rog sa stai cumintica in burtica cel putin pana in saptamana Craciunului !




Scutecim ! Textil.



       Inca de cand am aflat cat de nocive sunt scutecele de unica folosinta am decis ca nu le pot folosi. Singurul beneficiu dobandit de pe urma lor este iritatii, alergii, expunerea la chimicale si usurinta sistemului ( il pui pe bebe si il dai jos de pe bebe, cand e cazul).
      Argumentul principal, al sanatatii bebelinei mele m-a convins, dar mai ramanea de convins si jumatatea mai economica (ca sa nu spun direct : zgarcita) a familiei K. Si stiti cum l-am convins? Simplu! Scutecitul textil a fost inca o data de partea mea cand i-am expus faptul ca economisim o remorca de bani. Cu un calcul simplut de rentabilitate a fost gata,convins. Daca sotul meu era si ecologist, ii povesteam ca fiecare copil purtator de scutece textile, lasa in urma aproximativ 2,7 tone de gunoi nedegradabil, dar cum el e mai putin interesat de latura ecologica a situatiei,ne-am limitat la rentabilitatea financiara.

       Acum ca e incantat si el de descoperirea mea, ne-am dat la documentat. Teoretic, stiu ce si cum face fiecare scutecel, cat de des trebuie spalat, cum trebuie spalat, in cat timp se usuca si tot asa. Mai greu insa este sa ma decid....

       Din conversatiile mele cu alte mamici experimentate am ajuns la concluzia ca solutia ideala pentru un nou-nascut si bebe mic in devenire nu este numai una. De fapt, am 3 variante :

1. Prefold + cover
2. Fitted +cover
3. Scutec cu buzunar + absorbante

       Cel mai bine imi suna varianta 1 - Prefold + cover.
Cat despre prefold-ul ales, le prefer pe cele de la Bummis, din bumbac organic.
Cover-uri? Le ador, sunt o multime de modele absolut superbe !

       Sa inceapa scuteceala !!


joi, 7 noiembrie 2013

Infasatul bebelusilor dauneaza sanatatii acestora !




       Părinţii care îşi înfaşă bebeluşul îl supun unor riscuri de sănătate, avertizează un chirurg ortoped. Tehnica înfăşării care presupune imobilizarea mâinilor şi a picioarelor este folosită, de obicei, pentru a calma copiii.


       Oasele în dezvoltare ale bebeluşilor sunt afectate de înfăşat, avertizează profesorul Nicholas Clarke de la Spitalul Universitar din Southampton, Marea Btiranie.    

        Înfăşatul restricţionează mişcarea   

       Înfăşatul bebeluşilor este folosit peste tot în lume. Se crede că legatul strâns simulează pentru bebeluş pântecul mamei şi astfel îl calmează. Însă tehnica înfăşatului ţine nemişcate picioarele, restricţionând mişcarea copilului, lucru care poate afecta dezvoltarea articulaţiei şoldurilor, notează BBC.          „În ultima vreme, există din ce în ce mai multe mame care îşi înfăşă strâns copiii, în special pentru că se crede că are un efect paliativ împotriva plânsetului, colicilor şi că ajută somnul. Însă, pentru a permite o dezvoltare sănătoasă a şoldurilor, trebuie permis picioarelor bebeluşilor să se îndoaie, să se mişte de sus în jos. Picioarele n-ar trebui imobilizate şi lipite strâns“, susţine profesorul Clarke.   Mai mult, înfăşatul poate provoca supraîncălzirea bebeluşului şi cauza sindromul morţii subite, susţin moaşele britanice. „Noi sfătuim părinţii să nu-şi înfeşe bebeluşii, însă trebuie luat în considerare şi mediul cultural din care provine mama şi să ne asigurăm că este informată corect despre cum să-şi crească copilul“, spune Jane Munro de la Colegiul Regal al Moaşelor din Londra, Marea Britanie.

„Din punctul meu de vedere, înfăşatul nu trebuie practicat. Nu există niciun beneficiu pentru sănătatea bebeluşului, dar există multe consecinţe negative asupra dezvoltării oaselor“, adaugă şi Andreas Roposch, chirurg ortoped la spitalul de pediatrie Great Ormond Street.

luni, 4 noiembrie 2013

Actualizare lista de cumparaturi



        Am intrat in saptamana 31 de sarcina ( cea de a 32-a ecografic vorbind) si ne-a prins asa o panica totala, ca maine-poimaine nasc si nu avem mai nimic, cu exceptia unor hainute pentru Eva,a doua halate pentru mine si wrap-ul Boba. Ei,mai avem noi si vesta Boba, dar nu cred ca e folosibila cu un pui nou-nascut.
       In toiul panicii mele simtem nevoia sa fac o lista noua, mai mult pentru mine, ca sa imi dau seama exact ce ne mai trebuie si cam in ce buget incadram cheltuiala.

       Pentru bagajul de maternitate:

Scaun auto Baby - Pret 189 lei, Sursa : Emag






















  • Scutece pentru maternitate, Bio - 20 bucati - 40 lei OrganicBaby

  • Servetele umede cu aloe vera, organice, fara clor, parabeni, sls, conservanti - 20lei/pachet

  • Lanolina pentru sani si fundulet de bebelina

  • Sapun fara miros, organic, BIO.




       Pentru acasa:


Perna anti-rasturnare Bebe - Pret 102 lei  Emag






















Suport Baldachin - Pret 25 lei - Emag




Veioza

Uleiuri pentru masaj ( bio, naturale. De migdale, masline, cacao, cocos, unt sheea)

Cadita Tummy Tub

















Detergent BIO pentru hainutele delicatei bebeline  - 45 lei OrganicBaby

Detergent lichid pt rufe, FARA MIROS, 50 spalari
  • Plante pentru baie ( musetel, galbenele, tarate si fulgi de ovaz )


  • Cearceaf de pat impermeabil , Dedeman, 180x200 - 93 lei

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Sfaturi de la doctorul M.


       Profesorul universitar doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), avertizează că, pentru ca o femeie să nască un copil sănătos, cel mai bine este să aibă grijă de toate obiceiurile sale de viaţă. "Este ideal ca un copil să vină pe lume ca dorinţă a ambilor părinţi, nu doar ca o consecinţă colaterală a actului sexual", afirmă profesorul Mencinicopschi. De aceea, "cu un an înainte de procreere ar fi bine ca ambii părinţi să-şi schimbe viaţa: să renunţe la alcool, la fumat şi mai ales să mănânce sănătos. Pentru că alimentele interacţionează cu genele noastre", mai adaugă profesorul.

În ceea ce priveşte regimul alimentar, este indicat ca, mai ales în prima parte a sarcinii, femeia să-şi asigure necesarul de fier, vitamina A, iod şi acid folic (vitamina B9). Profesorul avertizează că, dacă aceste substanţe nu sunt asimilate din alimente, ele trebuie administrate doar sub supraveghere medicală, întrucât atât carenţele, cât şi excesele fac rău. Astfel, vitamina A în exces (mai mult de 6.000 de UI) poate cauza malformaţii congenitale foarte grave nou-născutului, iar carenţa de iod poate provoca cretinitate. 
Vitamina A poate fi obţinută din ficat şi din peşte, vitamina D din peşte oceanic gras, fierul din ficat de porc, rinichi, inimă şi ficat de vită, dar şi din piersici deshidratate, carne de vită, gălbenuş, stridii, nuci, fasole, sparanghel, melasă, în timp ce cerealele integrale sunt o bună sursă de vitamine din grupul B. Necesarul de iod poate fi asigurat din peşte şi din sare iodată. 
Tot în prima parte a sarcinii este obligatoriu ca mama să se ferească de boli, să nu ia nici un fel de medicament sau suplimente alimentare (decât cu recomandarea medicului), să nu bea cafea şi alcool şi, mai ales, să nu fumeze. 
Alimentaţia femeii însărcinate este foarte importantă, mai ales sub aspectul calităţii acesteia. "Viitoarea mămică nu trebuie să mănânce alimente industriale, rafinate şi devitalizate", spune profesorulul. Specialistul nostru atrage atenţia că încălzitul mâncărurilor în cuptoarele cu microunde este total interzis.


LEGUME, FRUCTE ŞI LACTATE

Toate categoriile de persoane, dar în mod special gravidele trebuie să-şi ia energia şi fibrele necesare din legume şi fructe. "Nu orice fel de fructe şi legume, ci cele care provin dintr-o zonă cu raza de 150 de kilometri de domiciliul său. Gândiţi-vă că fructele şi legumele se alterează, în general, foarte repede. De aceea, pentru a le păstra într-o formă bună şi mai mult timp în galantare, ele sunt "bombardate" cu substanţe chimice. Acestea ajung în organismul gravidei şi fac rău mai ales fătului. 
Viitoarele mămici trebuie să verifice şi calitatea fructelor sau a legumelor. E de preferat să le cumpere din pieţe, de la producători, pentru că sunt mai sigure provenienţa şi calitatea lor. Nu orice fruct care arată foarte bine este şi bun pentru organism, dimpotrivă", spune directorului ICA. Specialistul nostru mai precizează că fructele trebuie mâncate bine coapte. "Dacă sunt culese înainte de a ajunge la maturitate, valoarea lor nutritivă este minimă". 
Produsele lactate sunt extrem de importante pentru gravide. Iar dintre acestea cele mai bune sunt iaurtul natur şi chefirul. Printre alimentele care trebuie scoase din regimul gravidelor se numără mezelurile, supele la plic, orice fel de dressinguri, fulgii de legume, margarinele, în general, tot ceea ce este procesatindustrial. Chiar dacă sunt gustoase şi aparent hrănitoare, mezelurile trebuie evitate, deoarece conţin fosfaţi şi polifosfaţi. Aceştia distrug calciul atât din corpul mamei, cât şi al fătului.



La fel de nocive sunt margarinele. Acestea, în fapt nişte grăsimi artificiale, afectează dezvoltarea creierului. "Femeile trebuie să ştie că margarinele se ascund şi în diverse creme, sortimente de pâine, bomboane, ciocolată etc., astfel încât renunţarea la consumul margarinei din cutie nu e suficientă", precizează profesorul Mencinicopschi. Soluţia în aceste situaţii este "untul, care este superior nutritiv margarinei". 
Total interzise în regimul femeii gravide sunt băuturile carbogazoase, produsele fast-food, care consumate în timpul sarcinii pot cauza aducerea pe lume a unui copil predispus la obezitate şi la alergii alimentare. 


ZAHĂR VS MIERE

În majoritatea dietelor, zahărul este hulit. Nici în dieta gravidei acest aliment nu-şi găseşte locul. De cele mai multe ori, el este înlocuit cu miere. "Atenţie însă şi la miere!", spune profesorul. Proverbul ce e mult strică se potriveşte şi în cazul mierii, întrucât, aşa după cum spune profesorul, nu trebuie depăşită o cantitate echivalentă cu două linguriţe. Totuşi, cel mai important lucru legat de miere este modul de administrare. 
"Mierea nu trebuie să fie adăugată în produsele ce au temperaturi de peste 40 de grade Celsius, întrucât fructoza se degradează. De aceea, ceaiul, laptele sau orice alte produse trebuie îndulcite cu miere doar când s-au mai răcit. De asemenea, mierea nu trebuie tratată termic sub nici o formă, pentru că îşi pierde toate calităţile valoroase", spune directorul ICA. 


CARNE LA GRĂTAR

S-a stabilit că mezelurile nu sunt recomandate femeilor însărcinate. Totuşi ele au nevoie de carne, pentru că aceasta este principala sursă de proteine. Conform profesorului Mencinicopschi, cea mai bună metodă de pregătire a cărnii nu este grătarul. "Ocoliţi grătarul cu foc deschis, deoarece în urma preparării cărnii în acest mod pot rezulta hidrocarburi policiclice aromate, substanţe periculoase pentru organism din cauza potenţialului cancerigen ridicat. 
Alte variante de preparare a cărnii presupun folosirea grătarului cu aer cald sau cu abur (preparare prin înăbuşire), a grătarului vertical sau a celui din fontă. În acest din urmă caz, este importantă compoziţia materialului din care este făcut grătarul (ar fi bine să nu conţină impurităţi).
Pentru că prăjelile sunt şi ele interzise, este preferată soluţia cărnii preparate în folie de aluminiu. "Greşit", spune profesorul Mencinicopschi, care ne recomandă să înlocuim folia de aluminiu cu pergamentul. "Foile de pergament sunt bune şi pentru prepararea cărnurilor, inclusiv a peştelui."


SFATURI

Iată ce le recomandă gravidelor prof. dr Gheorghe Mencinicopschi:

n) mesel dese, dar reduse cantitativ;n) fiecare aliment trebuie mestecat de cel puţin 30 de ori;n) în timp ce mâncaţi, încercaţi să nu vă gândiţi la altceva şi să uitaţi de orice situaţie tensionată; n) mâncaţi salatele cu circa 30 de minute înainte de masă;n) fructele trebuie consumate doar pe stomacul gol;n) excludeţi din regimul alimentar cartofii prăjiţi;n) legumele fierte sau sotate pot fi o excelentă garnitură.

marți, 22 octombrie 2013

Povestea unei nasteri frumoase - acasa.




Taticul Iulian Capsali a impartasit experienta nasterii sotiei lui pe blogosfera. O nastere naturala, frumoasa, perfecta, in care singura "problema" a aparut atunci cand au intervenit cei de pe Ambulanta



" Cum să naşti în apartament, până să vină Salvarea"
  9 October 2012


Fericitul tata (asistenta, moaşă) si povestitor, Iulian Capsali…

Nasterea a fost extrem de rapida, nu avea nici moasa timp sa ajunga chiar daca ar fi fost in oras. Salvarea a venit dupa nasterea pruncei noastre la vreo 7 minute. Moasa, Irina Popescu, minunata ca totdeauna,
a ajutat-o pe sotia mea psihologic. I-a spus la telefon: “Nu te duci la niciun spital, nu esti bolnava! Nu ai nimic, tu doar trebuie sa nasti! Contractiile sunt mari? Impinge sa iasa?”
- "DA!” 
- “Atunci da-i drumul sa iasa! O sa fie bine si o sa iasa repede”.



Am pus repede paturicile absorbante in pat si a nascut in cateva minute. Ii vad fata, capul este dat usor intr-o parte de parca imi arata ca este ceva care o deranjeaza. Cordonul ombilical era infasurat o data in jurul gatului. Fulgerator, imi aduc aminte ca Irina o prevenise pe Cleo ca se poate intampla si asta (eu trageam cu urechea), explicand ce este de facut in acest caz. M-am uitat la ea in acea clipa si am vazut gestul. Maica Domnului, care a vegheat asupra noastra, ma pregatise pentru asta. Introduc aratatorul intre gat si cordonul ombilical, trag usor si il dau peste cap, astfel ca prunca nostra aluneca, eu doar tinand putin ca expulsia sa nu fie prea rapida.Slava Domnului, pitica tipa, Cleo se aseaza pe spate extenuata si pun copilul pe pieptul mamei. Momentul este UNIC!

La niciun spital nu se poate intelege ca nu trebuie pierdut. Pitica fornaie si sta lipita de pieptul mamei. Dupa vreo cinci minute, apare si echipajul de la Salvare care da buzna in dormitor: doua asistente si soferul. Pe sofer il poftesc politicos afara din camera, iar asistentelor le mai potolesc elanul. Ii pun mamei un tensiometru, iar apoi se apuca de procedura taierii cordonului. Sunt deranjat de faptul ca un moment extraordinar, asa cum a fost acela al nasterii, este tulburat de insistentele asistentei care se ciocneau de interesele copilului si ale mamei.

Profesional, asistenta mai in varsta ii arata celei tinere cum se taie ombilicul. Le rog sa-si faca practica la spitale, nu la noi in casa. Incepe presiunea: mama este in pericol, copilul asemenea. Eu vad altceva: mama este foarte bine, iar fetita noastra incepe SINGURA sa suga de la san! Paranteza: datorita unei conceptii straina de persoana, in care mama este vazuta ca o bolnava care trebuie „ajutata” sa depaseasca o „criza”, in nici un spital aceasta scena nu este posibila, nici macar in clinicile particulare, unde rarele nasteri normale (peste 95% sunt cezariene) se desfasoara dupa acelasi protocol, extrem de rar mamele alegand, uneori cu pretul unui mic scandal (dar fiinca plateste de rupe, personalul medical nu intinde coarda), pozitia in care naste. Inchid paranteza.

Asistenta intra in panica si nu intelege nimic: cum adica sa nu le ia la spital?! In 30 de ani de cariera, nu a patit asta decat o data, la tara! Sunt amandoua foarte bine, deci refuz sa fie luate cu Salvarea. Ajunge intre timp si Ruxandra, asistenta Irinei („doula” este termenul ce o sa intre in uz) si ma ajuta enorm in detensionarea situatiei. Sta de vorba cu asistentele, cu doctorita din centrala care urla la ea. Ma cere la telefon si ii spun de la inceput ca nu are rost sa insiste: refuz internarea.

Asistenta spune ca o sa cheme Politia, asa fiind procedura. Ma trezesc in scurt timp cu Politia pe hol, unde se petrece o scena de film neorealist cu protagonistii respectivi, adica trei de la Salvare, trei de la Politie si cu mine. (Ruxandra are grija in timpul asta de Cleo.) Asistenta spune politistului ca a fost chemat pentru ca „asa este procedura”. „Care procedura? intreaba iritat”. Asistenta: „Pai trebuie sa fiti martori la…” „La ce, cum sa fim martori?! ii taie elanul subofiterul. Noi suntem POLITIA! Noi nu suntem martori!” „Pai atunci de ce sunteti aici”, intreb eu nelamurit. Deschide caietul si citeste: „Am fost chemati aici de la dispecerat pentru scandal! O persoana agreseaza personalul medical!”” Ce scandal? intreb uimit. A fost scandal aici, doamna?” Asistenta se uita in jur incurcata: „Nu, nu a fost niciun scandal…” Inseamna ca ati fost chemati degeaba!” arunc destul de acru. „Da, incuviinteaza politistul inchizand nervos caietul, asa este.” „Va bateti joc de oamenii astia care poate au alte treburi, arunc spre asistenta care se scuza ca nu ea, ca de la centrala etc. Dau noroc cu politistii si intru in casa, lasand „Statul” pe hol.

Cad pe canapea si nu imi doresc decat liniste. Ii multumesc lui Dumnezeu ca totul este bine. In scurt timp, Cleo se plimba cu bebelusa in brate, face cateva dusuri, curatam camera, totul este bine. Iau fetita in brate si imi dau lacrimile: Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile mainilor Tale! "

Daca ei pot, cum sa nu putem noi?



      Vad si aud multe mamici ingrijorate din cauza lapticului matern. Vom avea sau nu vom avea? Sunt sanii mari mai "productivi" decat cei mici? Putem alapta daca nastem prematur?  Ei bine, eu am ramas placut surpinsa cand am aflat ca si barbatii pot alapta. Da, ati citit bine. Si barbatii pot alapta. Daca ei pot, cum sa nu putem si noi?

      Pornesc de la urmatorul fapt: 

     În anul 2002, un medic declara că un tată din Sri Lanka, B.Wijeratne, a cărui soţie a murit, a avut capacitatea de a-şi alăpta cele două fiice. Tatăl locuieşte în zona centrală a oraşului Walapone.
  
“- Fiica mea mai mare a refuzat să fie hrănită cu lapte praf. Am fost atat de mişcat când într-o seară, pentru a o opri din plâns, i-am oferit sânul meu. Apoi, am realizat ca am fost capabil să o alăptez”, a declarat tatăl. 

      Dr.Kamal Jayasinghe, directorul adjunct al unui spital din Sri Lanka, a spus că "e posibil ca acest bărbat să poată alăpta deoarece hormonul prolactină a devenit hiperactiv.”  Sapa-AFP

      David Livingstone, călător şi explorator, nota un exemplu al unui bărbat din Scoţia care a alăptat. Împrejurarea a făcut ca soţia bărbatului să moară, iar acesta, în disperare de cauză, l-a pus pe fiul său la sân. Spre marea lui surprindere, bărbatul a constatat că produce lapte.

       Interesant : Femeile şi bărbaţii au exact aceleaşi organe pentru producerea laptelui, doar că glandele mamare ale femeii sunt mai mari. De multe ori, femeile se întreabă: ”Pot produce lapte suficient pentru copilul meu dacă am sânii mici?”Au impresia că dimensiunea are de-a face cu producţia. Dar este fals! Cantitatea de lapte care se produce are legătură cu cât suge copilul la sân, nu cu mărimea lui. Când un copil suge la sân se produc hormoni care determină producţia de lapte matern. Cu cât copilul suge mai mult, cu atât mai mult lapte se produce. Organismul răspunde la nevoia copilului. Dacă copilul măreşte timpul de stat la sân, organismul mamei va înţelege că nevoia lui de lapte a crescut şi va produce mai mult.


       Bărbaţii, pentru a putea produce lapte, nu au decât să-şi lase copiii să sugă din sânii lor. Sarcina nu este o condiţie pentru a avea lapte. Multe femei care au adoptat copii şi au avut dorinţă de a alăpta şi-au pus copiii la sân şi au produs lapte. Dacă o femeie care nu a fost gravidă poate alăpta atunci şi un bărbat ar putea.
      “Dar, de ce ar vrea un bărbat să alăpteze?” se întreabă unii. Principalul motiv ar fi oportunitatea. În cele mai vechi timpuri, înaintea descoperirii laptelui praf, dacă o femeie care alăpta murea se căuta o altă femeie care alăpta pentru a hrăni copilul. Dar, dacă femeia şi bărbatul sunt pe drum iar soţia moare "cum va supravieţui copilul?" Sunt scrieri istorice care înregistrează faptul că bărbaţii, pur şi simplu, preiau rolul soţiei şi îşi hrănesc copiii la sân.

 “Din punct de vedere fiziologic bărbaţii pot alăpta”, spune dr.Robert Greenblatt, “producţia de lapte creşte prin stimularea sânilor de către copil timp de câteva săptămâni de zile. Într-adevăr, unii bărbaţi secretă lapte la naştere şi la pubertate.”

       Exploratorul german Alexander Freiherr von Humboldt a notat, înainte de 1859, că un bărbat de 32 de ani şi-a alăptat copilul timp de 5 luni. De asemenea, a văzut un bărbat de 55 de ani din Baltimore care a alăptat copiii amantei sale.

       Pentru cei care vor crede că alăptarea masculină este un lucru nefiresc s-ar naşte întrebările: “cât de natural este laptele praf de la Nestlé” si “ cât de naturale sunt suzetele făcute din produse petroliere?”. Dacă prezenţa laptelui la bărbaţi ar fi nefirească atunci nu ar mai fi trebuit să existe. În orice caz este un fenomen interesant.

      

Plimbare prin Judetul Neamt


       Weekendul trecut am fost intr-un road-trip spre Judetul Neamt. Vremea a fost superba, drumul...acceptabil, peisajul de toamna ne-a taiat respiratia pe alocuri.


       Plimbarea noastra a avut si o tema : vizitarea unor manastiri, printre care si Manastirea Neamt, locul unde se gaseste icoana Maicii Domnului facatoare de minuni.









luni, 21 octombrie 2013

Cofeina in timpul sarcinii si a alaptarii





        De ce era "necesara" informarea pe tema cofeinei ? Pentru ca sunt o mare iubitoare a cafelei...Da, recunosc, singurul meu pacat nevinovat este consumarea unei cafelute mici cu muuuuuult lapte, dimineata, dar cum dragostea mea pentru Eva este cea mai mare, am decis sa aflu exact ce si cum se stie despre consumul de cofeina.
        Principala sursă de cofeină o constituie, în general, cafeaua. Cofeina este produsă natural de o varietate de plante şi se găseşte în multe produse alimentare, în băuturi şi în unele medicamente.

        Dar consumată în timpul sarcinii este sigură?

        Cei mai mulţi experţi consideră că în cantitate mică, cofeina nu dăunează. În sarcină cantitatea maximă este 300 g de cafea pe zi. O cantitate mai mare de cafea este discutabilă.
        Au existat studii care au sugerat că mai mult de 3 ceşti de cafea pe zi băute în sarcină creşte riscul de avort spontan, iar copiii se pot naşte cu greutate scăzută. Până în prezent nu există nici o dovadă solidă că cofeina ar fi cauza acestor probleme. Experţii recomandă reducerea aportului de cofeină pe zi în timpul sarcinii, până la apariţia a noi dovezi certe.

Alimentele şi băuturile ce conţin cofeină sunt:
-cafeaua,
-ceaiul,
-unele băuturi răcoritoare,
-ciocolata,
-produsele cu aromă de cafea (iaurt, îngheţată),
-siropul de ciocolată,
-cacaoa caldă.


         Cantitatea de cofeină din fiecare produs variază. Modul în care sunt pregătite cafeaua sau ceaiul şi tipul boabelor de cafea şi al plantelor din care se face ceaiul influenţează conţinutul de cofeină.
         Cafeaua conţine cea mai mare cantitate de cofeină. Ciocolata conţine cantităţi mici de cofeină.
         Medicamentele care conţin cofeină sunt cele utilizate pentru migrene, răceli şi insomnii.
         Unele produse din plante, cum ar fi guarana, conţin cofeină. Catitatea de cofeină variază de la plantă la plantă.
         Femeile însărcinate trebuie să evite medicamentele ce conţin cofeină, precum şi produsele pe bază de plante cu conţinut de cofeină.


         Cofeina traversează placenta şi ajunge la făt. Unele studii au arătat că cofeină poate afecta ritmul cardiac al fătului, cu toate că schimbările resimţite nu ar fi dăunătoare. De asemenea, gravidele pot fi mai sensibile pentru că necesită mai mult timp pentru a elimina cofeina din organism.

         Afecţiunile cofeinei asupra organismului includ:

-o uşoară creştere a tensiunii arteriale şi a ritmului cardiac,
-creşterea producţiei de urină,
-unele persoane pot manifesta indigestii sau probleme cu somnul.

         În cea mai mare parte studiile au demonstrat că mici cantităţi de cofeină reduc şansele de a deveni gravidă. Au fost studii care au sugerat că femeile care consumă mai mult de 300 mg pe zi pot avea probleme de concepţie, dar acest lucru nu a fost demonstrat.
         Un studiu danez, realizat în 2003, a sugerat că femeile care beau 4 sau mai multe ceşti de cafea pe zi prezintă un risc de a avea un copil prematur, iar cele care au băut 8 ceşti sau mai multe pe zi prezintă un risc de 3 ori mai mare faţă de cele care nu au băut cafea.

         Unele studii sugerează că un nivel ridicat de cofeină poate reduce greutatea copilului la naştere.

         Potrivit AAP consumul de cofeină în timpul alăptării este sigur. De asemenea, AAP a declarat că o cantitate mică de cofeină ajunge în laptele matern şi poate cauza o iritabilitate a copilului sau insomnii.
Bebeluşii ai căror mame au evitat cafeau pe timpul sarcinii reacţionează la introducerea cofeinei în dieta mamei. Dacă bebeluşul este sensibil la cofeina din dieta mamei se limitează sau se opreşte consumul de cofeină urmând a se reintroduce când bebeluşul mai creşte. Un copil are capacitatea de a metaboliza cofeina în jurul a 3-4 luni de viaţă.

         Nehling&Debry, 1994, au arătat că, consumul de cafea ar putea scădea conţinutul de fier din laptele matern.

         Consumul de cofeină în timpul sarcinii şi alăptării trebuie făcut cu precauţie şi în cantitate moderată pentru că poate induce copilului o stare de agitaţie şi insomnie.

Surse: March of Dimes Association;
http://www.kellymom.com/health/lifestyle/caffeine.html

Attachament Parenting - Atasamentul securizant



       Devenit cunoscut mai degraba in varianta sa din limba engleza, „attachemnt parenting”, atasamentul securizant este mai degraba un stil de viata al familiei, decat o metoda de educatie. Cercetarile demonstreaza ca, pe termen lung, rezultatele  sunt impresionant benefice, copiii crescuti in acest mod fiind independenti, curajosi, empatici, increzatori in sine, sinceri, curiosi si cu un simt al dreptatii dezvoltat.

      Conceptul de atasament securizant este o politica a pasilor mici.


       Copilul trebuie sa isi croiasca singur drumul catre independenta atunci cand se simte pregatit, dar sa fie in permanenta sigur de dragostea si grija parintilor sai.
       Datorita lipsei pedepselor „artificiale” si sanctionarii gesturilor negative exclusiv prin consecintele naturale pe care acestea le au, mult timp, multa lume a confundat acest stil de crestere a copilului cu incapacitatea parintelui de a se impune sau, mai pe scurt, cu razgaiatul. In mod „bizar”, copilul crescut astfel este un copil intelegator, empatic, comunicativ, dispus sa accepte reguli de bun simt, carora li se supun si adultii sau care nu ii lezeaza sinele interior.

       La varste foarte mici, atasamentul securizant este practicat natural, de cele mai multe familii
Alaptarea la cerere, „purtarea” bebelusului daca acesta o percepe ca necesara (in brate sau in wrap/sling), co-sleeping-ul, raspunsul prompt si plin de afectiune si de rabdare la prima solicitare sunt de cele mai multe ori porniri naturale ale oricarei mame. Teoriile „din batrani” conform carora bebelusul „nu trebuie invatat in brate” pentru ca devine alintat si invata sa speculeze si sa manipuleze sunt ridicole atunci cand ne referim la copii sub un an; de asemenea, pediatrii au demontat de mult mitul ca trebuie sa treaca minim 3 ore intre mese pentru ca „laptele vechi se amesteca cu cel nou si da dureri de burtica” sau ca ceiutul este indispensabil. Copilul caruia parintele ii satisface prompt cerintele – care la varsta asta reprezinta intotdeauna nevoi, nu mofturi – nu va abuza de „puterea” sa, deoarece nu are nevoie sa faca asta.

       Pe masura ce copilul creste, cresc si provocarile  
       El incepe sa lupte ca sa isi castige independenta, devine mobil si incepe sa-si exprime – intr-o forma primitiva, desigur – preferintele. Parintele poate constata ca rabdarea si convingerile ii sunt puse la incercare, mai ales daca presiunea din partea apropiatilor, care ii repeta obsesiv ca „orice copil trebuie disciplinat” este una puternica.
  
       Regula de baza a atasamentului securizant este reprezentata de grija si respectul fata de copil
De multe ori, este suficient ca parintele sa se puna pentru o clipa in locul celui mic: astfel, devine mult mai usor sa ii inteleaga micile incapatanari de moment, micile temeri (care pentru el nu sunt mici deloc!), pasiuni, dorinte.
       Astfel, un parinte care da dovada de empatie si de rabdare nu se va enerva pentru ca cel mic nu vrea sa paraseasca parcul ca sa mearga la masa, ci isi va aminti propria pasiune cu care se „pierde” intr-un magazin cu gadgeturi sau cu haine de firma la reduceri.
      
       Parintele care practica atasamentul securizant nu va ameninta niciodata.

       Indiferent ce face copilul, el nu va fi parasit, nu va fi „lasat acolo”, nu va fi „luat” de politie, Baba-Cloanta, Bau-bau, tigani sau orice alta „sperietoare”.  Ba mai mult, indiferent ce face copilul, parintele il iubeste si il respecta in continuare. Dar responsabilitatea parintelui este de a se asigura ca cel mic nu isi face rau si nu le face rau nici celor din jur. Sa nu va ganditi niciodata ca cei mici sunt prea mici ca sa inteleaga aceste explicatii!

       Atasamentul securizant exclude orice forma de disciplinare negativa a copilului

       Copilul nu este niciodata „rau”, „obraznic”, „neascultator”; fapta pe care tocmai a facut-o poate fi insa urata, iar faptele urate ii intristeaza pe cei din jur. Astfel, copilul nu se va simti etichetat, iar atentia sa se va concentra asupra modului in care a reactionat si a alternativelor (mai bune) pe care le-ar fi putut alege; copilul este incurajat sa se gandeasca la cei din jur si la cum se pot simti acestia.
Copilul nu va fi supus „dresajului” sau, cu alte cuvinte, conditionarilor.Atasamentul securizant nu apeleaza la santajul de genul „daca faci cutare lucru capeti o bombonica”, ci la explicatii si intelegere. Copilului i se spune si i se repeta ca daca ii loveste pe ceilalti copii va ramane fara parteneri de joaca, daca umbla dezbracat in frig va raci si va trebui sa stea in casa, daca isi toarna mancarea in cap va trebui sa piarda din timpul de joaca cu parintele ca sa se schimbe, sa se spele si sa ajute adultul sa faca curat.
       Toate micile pozne vin la pachet cu consecinte naturale, nu este necesar ca parintele sa intervina in sensul introducerii unor pedepse.
       Marele dezavantaj al pedepselor este acela ca de cele mai multe ori nu au nicio legatura cu gestul care a provocat nemultumire. Copilul nu va intelege care este legatura intre ruperea unei carti si pusul la colt, plesnitul sau interzisul desenelor animate preferate, dar va fi sensibilizat cand seara, la culcare, i se va explica faptul ca lui mami sau lui tati le este imposibil sa mai citeasca povestea de pe paginile rupte.
Copilul merita sa fie tratat cu acelasi respect cu care ii tratam pe adultii apropiati din viata noastra. Atunci cand sotul face o criza de nervi, ultimul lucru pe care il facem este sa tipam la el si sa-l inchidem la el in camera; atunci cand cea mai buna prietena vine si ni se plange de problemele de la serviciu, nu ii taiem vorba scurt spunandu-i ca „asa e viata” si ca ar fi bine sa lase prostiile; de ce am face asta cu copiii nostri, mai fragezi, mai fragili si care au atata nevoie de indrumare?

       Multi psihologi resping conceptul de „time-out”

       Aceasta pauza in care copilul este cumva izolat si in care ar trebui sa se calmeze si sa se gandeasca la ceea ce tocmai a facut nu isi atinge scopul. Copilul caruia i se aplica aceste pauze fortate primeste mesajul gresit ca atunci cand nu se supune este indepartat; de cele mai multe ori, cele cateva minute pe care le petrece singur nu sunt nicidecum folosite pentru meditatie. În cel mai bun caz copilul se va linisti intr-adevar – urmare a indepartarii stimulilor – si se va apuca de vreo activitate interesanta si distractiva care sa-i omoare timpul. Exista insa si copii care par sa isi ofere singuri aceste pauze, in momentele de agitatie sau de tensiune; in cazul lor, este bine ca parintii sa le respecte acest obicei.
       

       Avantajele atasamentului securizant sunt indiscutabile, iar roadele se culeg si pe termen lung. Relatia parinte-copil va fi construita pe iubire, incredere totala si respect reciproc, atribute ale unei relatii stabile si durabile in care copilul va sti mereu ca se poate baza pe parinte, pe dragostea si ajutorul sau neconditionate.


AMR 10 saptamani




       10 saptamani.

       Atat a mai ramas pana la sfarsitul acestui an, care pentru mine personal a fost minunat.
E adevarat ca nu am inceput bine anul 2013, dar luna aprilie mi-a adus printre altele, minunea vietii mele: sarcina atat de dorita. Orice femeie care a pierdut o sarcina intelege durerea in profunzimea ei. Orice femeie care a pierdut o sarcina si a ramas in scurt timp insarcinata din nou, stie ce inseamna fericirea profunda restrictionata de teama de o noua pierdere...




   


    Am ajuns aici, foarte departe, in saptamana 29 de sarcina, doar 10 saptamani (+/-) ne mai despart...





.

sâmbătă, 19 octombrie 2013

“I open, I transform, I bleed, I scream and I smile."




       Aceasta femeie este si ar trebui sa fie un model. 

       


      


     "With this documental self-portrait (without photoshop or any kind of image manipulation) giving birth I want to challenge most of maternities in films, advertising and all of art history. These maternities re-enforce the stereotypes that impart from heterosexual masculine fantasies, in which exist the duality of the mother/whore, making sacred all that has to do with the “mother” (maternity with veil included).
       With these photos I wanted to show a maternity from my experience in which to give birth I open, I transform, I bleed, I scream and I smile. I am standing up, with the placenta still inside me, linked to my baby by the umbilical cord and I decide when to photograph the birth. I am the protagonist. I am a hero.
       By giving birth I take off my "cultural" veil. My maternity is not virginal not aseptic. I am the archetype of the primal woman, the woman beast that has nothing prohibited. I show a maternity not seen through the eyes of Eve (the divine punishment ”you will give birth with the pain of your body”) but seen through the eyes of Lucy (the earliest hominid found to date)."





Alimentatia sanatoasa in timpul sarcinii




      Nici nu mai este nevoie sa explic cat de importanta este o alimentatie sanatoasa in timpul celor 9 luni de sarcina ( si chiar de mai devreme) pentru buna dezvoltare a unui bebelus.
      Uneori nu ne dam seama daca consumam sau nu alimentele cruciale, iar ordonarea lor este dificila si complexa. De aceea imi place la nebunie aceast tabel, intitulat Numerologia Sarcinii.
      Ce aduce nou acest tabel? Spre deosebire de alte liste cu ce trebuie sa mancam in timpul sarcinii, cei care au creat acest concept ne spun clar si raspicat ce si cat sa mancam intr-o zi pentru a avea
"de toate" in organism. Nu, cand zic "de toate" nu ma refer la o shaorma....Deci ceea ce contine acest tabel este "obligatoriu", e temelia, baza de plecare, primul strat, minimul....
   

Numerologia Sarcinii

1 O portie proteina de origine animala, adica zilnic 100-120 g carne de pui, peste sau 2 oua.
2 Doua fructe pe zi, pe post de gustare intre mese
3 Trei portii de lactate pe zi pentru un aport optim de calciu
4 Patru pahare mari de apa, minim, zi de zi
5 Cinci portii ( o portie - cam jumatate de ceasca de legume sau o ceasa de salata) de legume pe zi.
6 Sase portii de cereale ( o portie - o felie mare de paine, o ceasca de ereale, orez sau paste)
7 Sapte exercitii usoare pe saptamana - Unul in fiecare zi
8 Opt ore de somn pe noapte, cel putin.